Aflat la cel de-al patrulea volum de versuri – dupa ce a publicat Scrisori catre Neant (1999), Camasa de forta (2001) si Sonete ranite (2009) – poetul craiovean Aurelian Zisu ne introduce intr-un univers poetic de esenta dostoievskiana in care Kirillov isi ucide succesiv propria moarte ce cu o hidosenie de sorginte decadenta ii seduce pe muritorii de rand. Iubita lui Kirillov reuneste intr-un mod intedit teme precum erosul si thanatosul, marginalitatea si dedublarea, personificand stari sufletesti ce iau forma unor texte originale aflate la limita poemelor cu forma fixa in care medievalismul de tip Radu Stanca, intertextul eminescian, romantismul tratat in raspar si ludicul postmodern se imbina intr-un melanj discursiv ce ii incita pe cititori si ii provoaca pe criticii literari.