Gabriela Ana Balan a avut de la inceput un fel personal de a rosti poezia, in care se amesteca insurgenta feminista cu o vibratie lirica profunda, prezente si in „jurnalul” de fata. E jurnalul unei femei care infrunta incercarile vietii pierdute intr-o bacoviana provincie pustie, osciland intre introspectia grava si ironia amara, cu amintirea inocentei copilariei si speranta salvarii prin poezie.
– Dumitru Chioaru Doua cirese doua cirese atat mi-a daruit copacul vietii mele pana la cerul mortii inflorit zeita prinsa la furat imi da la schimb un alt pacat sarpele nici nu a mai venit uimit ca pomul meu n-a prea rodit nu voi fi milionar sasele meu se sterge singur de pe zar dar am doua cirese leganate-n vant ma simt bogata si impart cu toti la mine in gand