Mi-a plăcut modul în care autorul ne introduce într-un univers atât de misterios și plin de simboluri. Povestea lui Asyrah, despre un călător în timp care are abilitatea de a se transforma în forme diferite, e cumva captivantă, pentru că ne provokează să ne gândim la natura realității și la modul în care percepem timpul și spațiul. E un pic ca și cum am fi alături de protagonist, încercând să înțeleagă și noi mecanismele acestei călătorii incredibile.
Ce mi-a atras atenția, în special, a fost felul în care Maru, personajul central, preferă să comunice mai mult prin simboluri și imagini, decât prin cuvinte. E o tehnică subtilă, dar foarte eficientă, pentru că face ca mesajele sale să fie încărcate de semnificații, și nu tot timpul ușor de descifrat. În felul acesta, cartea devine un joc de puzzle, în care cititorul trebuie să găsească sensul ascuns în fiecare gest sau imagine, ceea ce mi s-a părut foarte interesant și diferit față de alte povești de acest gen.
Impresia mea a fost că această călătorie prin spațiu și timp nu e doar o aventură, ci și o explorare interioară, o încercare de a înțelege universul și, implicit, pe noi înșine. Secvențele cu nava și vortex-ul luminos mi s-au părut extrem de vii, aproape ca și cum aș fi fost acolo, simțind impulsul replicin, senzația că totul se mișcă și se organizează într-un mod total diferit de lumea noastră obișnuită. Îmi place cum autorul reușește să ne transporte în propriul său univers, plin de simbolism și mister.
Fiecare detaliu despre modul în care se face această navigare cosmică, acea "insurubare" în spațiul cosmic, îți dă sentimentul că totul e posibil și că, poate, existența noastră e doar o mică parte dintr-un univers mai vast, încă neexplorat. În plus, tehnica narativă și descrierile pline de imaginație transformă lectura într-o experiență aproape vizuală, care te face să visezi la următoarele pagini. În general, mi s-a părut o carte foarte reușită, care reușește să te provoace și să te captiveze de la început până la sfârșit.