Imaginați-vă cum e să combini pasiunea pentru astronomie cu arta și cultura românească într-un mod atât de inedit. Asta face Andrei Dorian Gheorghe în cartea lui, „Looking for Heavenly Bodies on the Way of Heroes. Homage to Constantin Brancusi”. E ca și cum ai face o plimbare magică prin lumile stelelor și ale sculpturilor, toate în același timp. Cartea nu e o simplă poveste despre cer și sculpturi, ci o adevărată experiență vizuală și poetică, un fel de incursiune prin combinații de fotografii, poeme și reflecții despre cele mai frumoase creații ale lui Constantin Brancusi, dar și despre misterele cerului de deasupra lor. Ce mi-a plăcut enorm este felul în care autorul reușește să dezvolte o poveste vizuală plină de suflet, folosind astro-haiga, o formă artistică care îmbină poezia și fotografia cu elemente astronomice. Imaginează-ți că privești soarele, luna sau stelele, dar toate sunt puse în contextul sculpturilor celebre din Targu Jiu, creată de marele artist Constantin Brancusi. Și totul devine mai viu, mai aproape de suflet, pentru că Gheorghe nu se limitează doar la descrieri sau explicații – el creează o poveste poetică, o incursiune care te face să te gândești diferit despre artă și univers. Autorul, fiind și un pasionat de astronomie, aduce o perspectivă originală și personală asupra acestor opere și asupra cerului pe care îl admirăm zilnic. El ne convinge că sculpturile lui Brancusi pot fi percepute nu doar ca arte plastice, ci și ca puncte de observație ale universului, ca niște mici faruri care luminează drumul nostru și în spațiu, și în suflet. Și totodată, ne face să constatăm cât de strâns sunt legate frumusețea cosmică și arta umană, atât de firește încât uneori nu mai pot fi separate. Ce mi s-a părut foarte frumos este abordarea sa poetică, plină de sensibilitate și imagini care te fac să vrei să privești mai atent la cer, la sculpturi și la toate misterele lor. E un mix de poezie, fotografie și reflecție, totul într-un pachet mic, dar foarte încărcat de emoție și idei. În final, cartea asta nu e doar despre cu atât de multe stele sau despre operele lui Brancusi, ci despre modul în care noi, ca oameni, ne raportăm la lumea din jur, la arta și universul care ne înconjoară, și despre căutarea noastră de sens și frumusețe în tot ce vedem și simțim.