Lucian Blaga, arhitectura sistemului si conceptele integrative

Osatura sistemului filosofic a lui Lucian Blaga se structureaza in jurul ideii potrivit careia omul reprezinta o mutatie ontologica ce instaureaza in Univers o noua totalitate cosmotica – cultura, dublu determinata categorial in ordinea receptivitatii, ecumenic si a spiritualitatii, variabil. Intr o astfel de perspectiva temele filosofiei cunoasterii se pun firesc in legatura cu interogatii ontologice asupra categoriilor, cu interogatii antropologice si axiologice asupra matricilor si campurilor stilistice cu intrebari ale istoriei si filosofiei culturii asupra formelor si tipologiei cu care se formuleaza cunoscutele si necunoscutele cosmologice.
Astfel ca diferitele discipline filosofice practicate de filosof isi subordoneaza rezultatele fara sfortari artificiale, intr o ordonata unitate intentiilor de creatie metafizica anuntate. Edificiul sistemului blagian capata modernitate prin fundamentarea interdisciplinara dar si prin metoda utilizata.
Antinomia transfigurata – modalitatea duala a gandirii secolului al XX lea ivita intru inaugurarea unui nou Eon spiritual constituie la Blaga nu numai obiect al cercetarii metodologice, ci si realitatea insasi a metodei sale constructive.