Name: Lumile lui Ioan Slavici
Brand: Ioan Bolovan
SKU: 9786303142920
Price: 150.01 RON
Availability: InStock

150.01

LEI

Recenzia noastra

Cartea despre Ioan Slavici, scrisă de Ioan Bolovan, reușește să ne poarte prin viața și gândurile unuia dintre cei maiimportanți scriitori români. Deși la prima vedere pare să fie o analiză academică, de fapt tot textul devine o poveste despre complexitatea și curajul unui om căruia i-a fost dat să fie martor și actor în momente cruciale din istoria țării sale. Se simte clar că autorul a vrut să apropie cititorul de personalitatea lui Slavici, nu doar prin fapte și date, ci și prin sensul profund al alegerilor făcute de el, chiar și atunci când acestea păreau contestabile sau controversate.

Ce mi-a plăcut enorm la această carte este modul în care autorul te implică în discuție, te face să te întrebi dacă slăbiciunile sau lucrurile aparent negative din biografia lui Slavici nu sunt, de fapt, niște reflecții ale vremurilor grele în care a trăit. În carte se vorbește despre loialitatea sa, despre felul în care acest om a fost mereu atașat de cauza națională, chiar dacă asta a presupus uneori să fie perceput ca fiind prea aproapiat de Austria, sau ca fiind „trădător” pentru unii. Noi ne amintim adesea de Slavici doar ca de un mare scriitor, dar aici se descoperă și partea lui de om, cu valorile și dilemele sale, cu toate temerile și convingerile.

Un lucru care te face să rămâi cu un gust deosebit după ce termini cartea este modul în care autorul analizează cu sinceritate și bun simț opcțiunile politice ale lui Slavici. Nu e vorba de o simplă apologie, ci de o înțelegere subtilă a contextului complicat în care s-a aflat – un om care credea sincer că orientarea spre Austria putea aduce beneficii națiunii române. Și, în timp ce citim despre aceste decizii, ne dăm seama că omul acesta, cu toate poruncile iubirii de țară, a fost totuși supus și propriilor conflicte interioare și ale vremurilor.

Cel mai emoționant mi s-a părut modului în care volumul pune în lumină luptele și schimbările prin care a trecut Slavici în timpul Primului Război Mondial. Era un moment aproape deznădăjduit, când orice clarețea și stabilitatea păreau să se destrame. Tocmai această parte a biografiei lui contează foarte mult, pentru că ne face să ne gândim la complexitatea umană: cum un om poate fi perceput diferit în funcție de perspectiva fiecăruia și de momentul istoric în care trăiește.

E adevărat că nu e o lectură ușoară, dar în același timp te face să te simți mai aproape de un personaj istoric, să înțelegi mai bine motivațiile lui și să ai răbdarea de a-i accepta toate nuanțele. În final, această carte nu este doar despre Slavici, ci despre modul în care trebuie să fim deschiși și înțelegători față de oamenii care au avut curajul să-și urmeze convingerile. E o poveste despre patriotism, despre lupta pentru credință și despre complexitatea vieții, toate spuse într-un mod aproape de sufletul cititorului.

Descriere

„Lumile” lui Ioan Slavici. Intre „loialismul” prohabsburgic si devotamentul national.
Cu Dosarele integrale de anchetare a lui Ioan Slavici Omagiu editorial la 100 de ani de la trecerea in eternitate a unei mari personalitati a transilvaniei, Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Siria, jud.
Arad – d. 17 august 1925, Crucea de Jos, loc.
Panciu, jud. Vaslui), aparut sub egida Centrului Municipal de Cultura Arad Lucrare dedicata de autor si editura Profesorului Liviu Maior , la implinirea venerabilei varste de 85 de ani.
Adevarata mea vina, daca e vreo vina la mijloc, a fost dar ca nu am fost in stare sa ma umilesc si sa lucrez contra convingerilor mele. (…) Eu am scris mult si multe, dar niciodata n-am putut sa imbratisez gandul ca razboiul e un fel de podoaba a vietii omenesti; dupa felul meu de a vedea, razboiul e una din cele mai mari nenorociri ale vietii omenesti.
– Ioan Slavici S-a facut acum de curand o lege ca orice strain, avand un fiu sub arme, sa fie eliberat. Nu este o nedreptate ca un om ce a lucrat atata pentru neamul lui, cu toate ca trimite doi fii in lupta, sa fie retinut, inchis la batranete, fara aer si lumina?
– Eleonora I. Slavici Ioan Slavici a fost un titan al literaturii romane si nimeni nu il poate detrona din locul castigat prin munca in Panteonul Culturii Nationale.
Optiunile dictate de crezul sau moral si implicarea sa civica si politica, prin statutul de ziarist, reprezinta alegeri deliberate, motivate prin convingerea ferma ca astfel slujeste mai bine interesele natiunii sale, deopotriva ale romanilor din Transilvania aflati in cadrul Imperiului Austro-Ungar, cat si ale fratilor din Vechiul Regat. Articolele deloc comode ale lui Slavici la adresa unor mari politicieni ai vremii, atat inainte, cat si dupa incheierea Marelui Razboi, puteau sa genereze orgolii marunte care sa-i fi determinat pe mai-marii zilei, liberali sau conservatori, sa incerce sa-l pedepseasca pe Slavici pentru tonul lui critic.
Atunci cand a debordat din actiunile lui loialismul prohabsburgic visceral, specific mai tuturor romanilor transilvaneni pana la 1918, a facut-o cu sufletul curat, crezand ca doar o orientare a Romaniei spre Austria si Germania poate salva Vechiul Regat si pe romanii de aici de pericolul rusesc. In orientarea sa filohabsburgica, Slavici nu s-a dovedit un habotnic fara discernamant.
El a apreciat «binefacerile» aduse de Curtea de la Viena romanilor din Transilvania dupa 1700, dar a fost onest si a recunoscut modul agresiv si ilegal in care Austria a obtinut/a ocupat Bucovina in anul 1775, dezmembrand Moldova. Este posibil ca lucrarile sale in manuscris, confiscate in momentul arestarii, sa fi fost cu adevarat pierdute in timpul evacuarii autoritatilor guvernamentale de la Bucuresti la Iasi, in vara lui 1916, dupa cum nu se poate exclude nici ca acestea au fost pierdute cu buna stiinta de cineva nemultumit de atitudinea politica si comportamentul rectiliniu al marelui scriitor.
Referitor la avatarurile prin care a trecut Ioan Slavici in anii Marelui Razboi mai raman numeroase aspecte controversate care merita sa fie reevaluate si cunoscute mai bine. Sa fi suferit scriitorul aradean de bipolarism sau aprecierile incadrabile unui spectru larg care variaza intre tradator si patriot deriva din interpretarea unilaterala a biografiei sale?
Poate ca la finalul lecturii acestor pagini vom putea sa-i apreciem mai detasat devotamentul fata de natiune, dar si sa-i acceptam si sa-i intelegem mai bine optiunile geopolitice, care i-au atras atatea animozitati in epoca si catalogari mult prea dure in timpul vietii, dar si ulterior. – Ioan Bolovan Slavici este, in mod cert, un spirit chibzuit, omul ordinii, un legalist, […] indiscutabil patriot, tine cu neamul sau si lupta, in modul lui darz de a fi, pentru drepturile lui…
Este, politiceste si moralmente, un nationalist (cu semnificatia pe care o are termenul in secolul al XIX-lea), un nationalist in marginile adevarului . Nu-i sovin, iar pe sovinii maghiari ii trateaza cu asprime, dar fara prejudecati xenofobe.
Este fidel, in toate imprejurarile, fata de Curtea de la Viena si asta l-a pus, la sfarsitul vietii, in situatia cu totul absurda, inaccepta- bila pentru el, luptator pentru idealul national, de a fi socotit de contemporanii sai un tradator . Opera lui a izbavit insa creatorul de slabiciunile omului, intr-un moment al existentei sale, cum spune un critic.
– Eugen Simion