Mazurci, Poloneze, Nocturne, Balada. Opus 3, 4, 8, 10, 11, 19, 21 pentru pian

Mazurci, Poloneze, Nocturne, Balada. Mazourkas, Polonaises, Nocturnes, Ballade.
Opus 3, 4, 8, 10, 11, 19, 21 pentru pian Fiu al Bucovinei, tinut locuit de patru nationalitati si ravnit de doua imperii, compozitorul Carol Miculi traverseaza veacul al XIX-lea al romantismului european, incercand o fuziune originala a traditiilor muzicale occidentale si est-europene. S-a nascut in 1821 la Cernauti (aflat atunci in Imperiul Austriac), purtand la inceput numele de Karol Pstikyan, nume ce afirma originea sa armeana.
Dar cum in armeana „pstikyan” insemna „din familia celui mic” numele sau se transforma in Mikuli (Miculi) adecvat limbii romane pe care o vorbea, fiind mai usor de pronuntat si in limbile vest-europene. Dupa studii de medicina la Viena, se indreapta catre Paris si spre muzica, unde devine elevul, apoi asistentul lui Chopin , studiind insa compozitia cu Napoleon Henri Reber.
Colinda Europa ca pianist concertist, dar convulsiile sociale ale continentului il cantoneaza la Lemberg (Liov, azi in Ucraina). A compus muzica vocala si instrurnentala penduland intre un limbaj post-romantic cu ecourile muzicii iubitului sau mentor – Chopin , dar si Mendelssohn , Liszt, Brahms, incercand in plin veac de aparitie a scolilor nationale, sa astearna timid, dar inspirat, primele lucrari romanesti pentru pian sau canto.
Pedagog inspirat, cu elevi in toata Europa, a descoperit talentul tanarului Ciprian Porumbescu , calauzindu-i primii pasi si orientandu-l spre studii la Viena. Dar mai ales a devenit primul editor al lui Chopin, stabilind prin pertinenta cunostintelor sale, adevarul muzical intre atatea versiuni contradictorii ale copistilor vremii.
Datorita acestei imense devotiuni pentru opera lui Chopin , Miculi alege si cetatenia poloneza, desi pana in anul mortii sale – 1897, granitele noii Europe nu erau trasate.