Se povestește despre o carte specială, un manuscris care pare mai mult decât o simplă colecție de pagini. Gabriela Crețan ne deschide o ușă spre ceea ce unii numesc un talent poetic revoluționar în peisajul literar feminin românesc al ultimelor decenii. Încerc să-ți imaginezi, cititorule, un poet care scrie nu doar cuvinte, ci cu sufletul, ca și cum ar desfășura un ritual sacru, o sărbătoare serioasă și profundă, departe de banal și superficial.
Și dacă stai să te gândești, cum poate o simplă poezie să devină o apariție atât de unică, atât de europeană în stil și dorință de exprimare? Gabriela Crețan reușește să insufle fiecare vers cu o emoție autentică, cu o pasiune aproape palpabilă. Kritikii, precum Cezar Ivănescu, o compară cu mari personalități ale poeziei, chiar și cu Sappho, și asta spune multe despre impactul și originalitatea creației sale. E ca și cum în acest manuscris se ascunde o comoară literară care abia așteaptă să fie descoperită și apreciată la adevărata ei valoare.
Totuși, ceea ce e cu adevărat fascinant la această carte nu e doar forma sau frumusețea cuvintelor, ci ceea ce transmite ea despre artistă și despre lumea din care provine. Crețan pare să ne invite într-o călătorie interioară profundă, unde fiecare poezie devine o oglindă a sufletului, o revelație a unei sensibilități aparte. Este ca și cum, în lipsa unei cărți fizice publicate, ea ne oferă această formă de artă poetică ca pe o prețioasă comoară, un dar pentru cititorii curiosi, gata să pătrundă în universul ei intim și original.
Deși încă nu a publicat o carte în mod formal, poezia Gabrielei Crețan îți rămâne întipărită în minte, ca un ecou rar și prețios. Poate că această carte, acest manuscris, e mai mult decât o colecție de poezii — e o revelație, o dovadă a talentului tânăr căutându-și locul în lumea literară europeană. Și, sincer, nu pot decât să sper ca această formațiune de artă a sufletului să fie descoperită și să iasă la lumină, așa cum i se cuvine, pentru toți cei care doresc să vadă adevărata frumusețe a poeziei."