Michael Schumacher, dincolo de maretie

Michael Schumacher este un fenomen creat de el insusi. Desi provine dintr-un mediu umil, fara bani, a ajuns sa domine cel mai spectaculos si mai periculos sport din lume.
Cand Schumacher a obtinut cel de-al saptelea titlu mondial in 2004, dupa care a perseverat pana la un total de 91 de victorii de Grand Prix, i-a lasat mult in urma pe marii Senna, Prost si Fangio si a ridicat stacheta la un nivel pe care nimeni nu si l-ar fi imaginat vreodata posibil. Dar atunci cand ai in fata fenomenul Michael Schumacher, este greu sa ajungi sa cunosti caracterul omului Michael Schumacher.
Nu ajuta nici faptul ca este o persoana foarte rezervata, mereu atenta sa nu permita presei si publicului sa se apropie prea mult. Etosul sau sportiv a fost intotdeauna „nu dezvalui niciodata nimic” si acest principiu a fost valabil atat in ceea ce priveste caracterul sau cat si concurenta pe pista.
Schumacher a avut un mic diavol in el si multi nu sunt inca dispusi sa-l ierte pentru acest lucru. La asta s-a adaugat si faptul ca s-a dedicat cu totul meseriei si artei sale, cautand in mod meticulos perfectiunea.
Actrita de origine franceza Jeanne Moreau a spus odata ca „perfectiunea intr-un om este usor de admirat dar greu de iubit” si aceasta observatie a fost cu siguranta valabila si in cazul lui Michael Schumacher. El nu a avut stilul lui Senna, nici evidenta pasiune bruta a acestuia.
In schimb precizia, munca grea, disciplina si abilitatea de a-si controla emotiile au fost semnele sale distinctive. Dar aceste calitati nu castiga inimi si minti.
A refuzat sa-si arate umanitatea, despre care cei care il cunosc foarte bine jura ca este exceptionala, dupa cum vom descoperi in biografia lui James Allen.