Nuvelistica lui Delavrancea exprima permanenta oscilatie a scriitorului, cum singur a numit-o fara intentie, intre vis si viata, intre taramul fermecat al basmului si infatitarile uneori crude ale existentei, intre natura salbatica si civilizatie, intre evul ferice si patriarhal de odiniopara si decaderea unui prezent miselnic si respingator. Atitudinea este in esenta eminesciana si ea a fost observata inca din epoca.