Omilii despre pocainta, dragoste si optimism

Optimismul si pesimismul sunt doua moduri diferite de a aprecia viata. Conform aprecierii optimiste, viata este un mare dar, in timp ce dupa gandirea pesimista, viata este un mare rau.
Optimism inseamna fericire, iar pesimism inseamna nenorocire. Pentru om, cea mai mare fericire nu este sanatatea, bogatia, prietenii sau slava.
Cea mai mare fericire pentru om este sa fie optimist. Pe de alta parte, cea mai mare nenorocire pentru om nu este boala, saracia, singuratatea, parasirea, nedreptatea sau oricare alta greutate sau pierdere.
Cea mai mare nenorocire pentru om este sa fie pesimist. Pentru ca, in timp ce optimismul constituie imn de viata, pesimismul constituie imn de moarte.
Refrenul primului imn este: „Merita sa traiesti!”, in timp ce refrenul celui de-al doilea este: „Nu merita sa traiesti!”. A trai inseamna sa gandesti, sa simti, sa muncesti.
Optimistul repeta: „Merita sa gandesti, merita sa simti, merita sa muncesti”. Pentru un optimist, lumea seamana cu o sala plina de cantareti care se pregatesc de concert.
Pentru un pesimist insa, lumea searnana cu un salon de spital. Optimistul asculta fara intrerupere muzica unui vals, in timp ce pesimistul asculta muzica unui cortegiu funerar.
Primul vede zilnic flori, in timp ce al doilea vede platforma de gunoi. Pe fata optimistului stralucesc zilnic razele soarelui, it incalzesc si-i lumineaza sufletul, in timp ce fata pesimistului este posomorata si lipsita de soare, ceea ce face ca sufletul lui sa ramana rece si intunecat.
Iubitii mei, sa fim optimisti, pentru ca Dumnezeu din optimism a creat lumea. Nu poate sa existe nici o creatie fara optimism.
Sä privim ziva in jurul nostru, sa privim noaptea pe cer si sa avem credinta in Dumnezeu. Exists Dumnezeu, Creatorul lumii si Tatal nostru.
Acest gand sä fie temelia optimismului nostru!