Omul ambiental

Asa cum a fost formulat, titlul de mai sus poate parea pleonastic, fiindca omul se defineste prin existenta lui ambientala, el nu poate exista in afara cadrului pe care il locuieste si strain de tot ce-i ofera acest cadru. Daca Aristotel definea omul ca animal politic, putem preciza ca omul este un animal ambiental, adica este constient ca traieste intr-un anumit mediu, ca viata si dezvoltarea lui depind de felul cum stie sa foloseasca oportunitatile care i se ofera.
De fapt, asertiunea lui Aristotel cuprinde chiar definirea omului ambiental, ea provine din cea dintii, careia ii precizeaza ethnic apropierea de lumea inconjuratoare si interferarea cu ea. Se cere ca omul ambiental sa fie constient de evolutia intregului spatiu construit, de cerintele fundamentale ale arhitecturii, de modul finalist in care este conceput spatiul urban.
Arhitectura, dupa Vitruvius, are trei atribute: functie, forma, structura, si ele au ramas pina azi. Antropologia arhitecturala este parte integranta a arhitecturii comparate, intrind in sintaxa formelor spatial structurante.
Astfel studiat, spatiul construit duce la gasirea si argumentarea solutiilor optime. Studiile comparative releva un sens integrator al arhitecturii, vadit de la constructiile de cult la contextual general.
Constructiile de cult reprezinta fondul construit cel mai bine pastrat, pe care se poate studia intreaga evolutie a spatiului construit.