Sarpele care-si inghite coada, Orasul isi creeaza si este creat de personajele care il populeaza. Straturile narative se succed si cititorul ajunge, printr-un mecanism complex de oglinzi, alaturi de personaje, incercand sa inteleaga ce se petrece.
Destinul implacabil imbraca haina autoritatii paterne, un dar otravit de care Mihai nu poate scapa: e programat sa scrie, fara a avea talentul sa o faca asa cum isi doreste. Postmodern in constructie, dar profund clasic in tematica, ,,Orasul” isi trage seva din nevoia personajului de a evada din el insusi, animat de iluzia ca din cercul vicios al existentei te poti elibera si altfel decat prin centrifuga ultimei fraze.
– Cristian Ardelean
