Pachet 12 carti: Marin Preda

Pachetul contine: • Cel mai iubit dintre pamanteni. Volumul 1 (432 pagini) • Cel mai iubit dintre pamanteni.
Volumul 2 (352 pagini) • Cel mai iubit dintre pamanteni. Volumul 3 (272 pagini) • Delirul (504 pagini) • Imposibila intoarcere (256 pagini) • Intalnirea din pamanturi.
Nuvele si povestiri (456 pagini) • Intrusul (328 pagini) • Marele singuratic (384 pagini) • Morometii. Volumul 1 (264 pagini) • Morometii.
Volumul 2 (560 pagini) • Risipitorii (440 pagini) • Viata ca o prada (304 pagini) In cadrul seriei de autor Marin Preda, sunt publicate editii definitive ale romanelor, povestirilor si eseurilor marelui prozator. Editiile stabilite de Alexandru Preda sunt insotite de studii introductive ample si de referinte critice.
Cel mai iubit dintre pamanteni (3 volume) Cel mai iubit dintre pamanteni ramane romanul aspiratiei implinite; el este testamentul literar al lui Marin Preda si, cum bine remarca Nicolae Manolescu, in cronica sa din anii ’80, o carte cum nu se scriu doua intr-o epoca… In fapt, acest roman este cea mai complexa si cea mai valoroasa scriere dintr-un gen fecund in anii regimului totalitar, si anume „romanul obsedantului deceniu”, adica acel roman cu miza politica virulenta care, sub pretextul descrierii ororilor din anii ’50, reprezenta o cronica sumbra a intregului sistem opresiv.
Asa cum a observat inca de la inceput critica, Cel mai iubit dintre pamanteni reprezinta un roman total: roman de meditatie politica, eseu ideologic, roman de dragoste, roman al unui destin, al mediului intelectual, roman carceral etc. Eugen Simion socotea aceasta scriere „romanul unei mari constiinte”, apartinand „unui mare prozator care judeca fara partinire, fara mistificatie […] o istorie in care fortele se confrunta in chip dramatic”.
– Oana Soare Delirul Delirul este o scriere in care Preda, meditand asupra istoriei ca forta irationala si imprevizibila, este cu atat mai interesat de resorturile misterioase prin care o „paiata”, prin furia si dementa sa, ia fraiele puterii si schimba configuratia unui intreg continent. Cum de reuseste?
Cum de este oprita doar atunci cand este prea tarziu? Ce legi obscure conduc masele, care se lasa adormite de discursul hipnotic al acestui dictator?
Desigur, Preda este interesat mai ales de Hitler, dar unele din notatiile sale capata un aspect mai general, referindu-se, pana la urma, la orice satrap. – Oana Soare Imposibila intoarcere Imposibila intoarcere este, in fapt, un jurnal de idei morale si sociale in care analiza fenomenului social se uneste cu confesiunea.
Subiectele variaza, intr-un loc e vorba de psihologia etnica, in alta parte de diferenta dintre orasean si taran (tema mai veche in cultura romaneasca). Remarcabil in aceste texte este modul liber de a gandi cateva aspecte ale civilizatiei actuale si de a da sugestii clare si profunde acolo unde altii cu mai multa stiinta, dar cu o mai mica intuitie a sensului existentei, se incurca in subtilitati.
– Eugen Simion Intalnirea din pamanturi. Nuvele si povestiri Intalnirea din pamanturi e o scriere exceptionala, conceputa intr-un stil epic necunoscut prozei anterioare.
Psihologiile rurale pe care le examineaza Marin Preda nu apartin unor complicati, cat unor indivizi tipici, surprinsi in gesturile lor banale, insa dintr-o perspectiva analitica diferita. Intuitia sigura a lui Marin Preda e de a se fi orientat spre zonele neguroase ale psihologiei, unde sublimul, in formele speciale ale eticii satesti, se uneste cu trivialul, afectiunea cu duritatea, spiritualul cu patologicul.
– (Eugen Simion, Scriitori romani de azi, II) Nuvelele din Intalnirea din pamanturi , aceste „scene din viata taranilor”, aduc o lume cruda si halucinanta, impenetrabila in violenta ei misterioasa. Intrusul Intrusul este, intr-un anume sens, chiar un roman al infrangerii regimului comunist.
Nu de catre democratie sau de catre firava opozitie interna, ci de catre fortele obscure ale psihe-ei umane, si de catre propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasa transformat in vreun fel de catre regim: Surupaceanu devine doar electrician, nu si comunist, Maria ramane o femeie pe care discursul oficial despre „familia socialista” n-o opreste sa-si caute fericirea in afara cuplului, directorul combinatului, desi se pregateste sa termine facultatea la seral, nu se transforma si in „activistul bun”, oferindu-i eroului Surupaceanu, dupa accident, doar un derizoriu post de portar.[…] Paradoxul intregii opere a lui Marin Preda este acela ca invingatori sunt numai invinsii, caci numai ei au puterea de a se ridica si de a o lua de la capat.
Conditia tragica a omului, in viziunea lui Preda, rezida in contradictia dintre imposibilitatea reintoarcerii si evidenta incapatanatei reintoarceri a fiintei strivite de istorie. – Razvan Voncu Marele singuratic Marele singuratic se insereaza intr-o bucla epica din Morometii II, intr-o zona fictionala care ramasese nedezvoltata, mai exact in rastimpul epic dintre esecul lui Niculae ca responsabil cu colectivizarea si moartea lui Ilie Moromete.
Morometii este marele roman al tatalui, Marele singuratic este micul roman al fiului, personaj proiectat de Preda ca alterego polemic si conceput aproape antitetic in raport cu Ilie Moromete. Morometii (2 volume) Prin Morometii , Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el.
Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Izvorul parea epuizat si o adevarata campanie pragmatica impotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise si ea, decisiv, la consolidarea impresiei.
Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, scaldata intr-o lumina solara care alunga tenebrele. – Mihai Ungureanu Aceasta editie definitiva a Morometilor este editia de referinta academica, atat prin acribia lucrului editorial, cat si prin aparatul critic amplu.
Studiul introductiv semnat de Oana Soare ofera o perspectiva de istorie literara si istorie a ideilor care clarifica functia modelatoare a prozei lui Preda. Prin Morometii , Marin Preda ne vorbeste de tarani cum nu se mai vorbise pana la el.
Intr-o literatura saturata, aparent, de materia vietii taranesti, aceasta aparitie parea imposibila. Marin Preda ne descopera totusi o lume inedita, un univers morometian cu o noua pasiune pentru ceva mult mai putin sau aproape deloc concret, pentru ceva abstract, o realitate indepartata.
Risipitorii Risipitorii constituie si in alte privinte o carte de experiment, si faptul ca Marin Preda a dat mai multe versiuni arata ca la dificultatile demersului s-a adaugat si o nemultumire de ordin estetic fata de solutiile initiale. Asa cum se prezinta in forma definitiva (ed.
a III-a, 1969), Rispitorii este romanul unei familii si, lucru nou la Marin Preda, romanul unui sentiment. […] Din roman al spatiului social, Risipitorii devine un roman al timpului psihologic, accentul cazand acum pe functiile morale ale individului, urmarite in existenta (sau existentialitatea) lor.
– Eugen Simion Viata ca o prada Viata ca o prada este o scriere hibrid, aflata la intersectia dintre biografie si fictiune, una dintre cele mai reusite creatii din literatura romana. Este un roman memorialistic sau un roman biografic si totodata, asa cum a observat critica inca de la aparitia scrierii, un foarte special jurnal de creatie.
In acest sens, putem vorbi de o biografie spirituala reordonata retrospectiv, din perspectiva semnificatiei ei majore (scrierea romanului Morometii ), dublata de un roman eseistic, in sensul ca putinele (dar esentialele) elemente biografice selectate, sunt toate disecate, invaluite in meandrele interogative ale unui stil reflexiv pentru a li se descoperi resorturile si consecintele nebanuite. – Oana Soare