Pachet 3 cărți: Mihail Sebastian. Cum am devenit huligan + De două mii de ani + Fragmente dintr-un carnet găsit.
Femei Pachetul conține 3 cărți: • Cum am devenit huligan (136 pagini) • De două mii de ani… (264 pagini) • Fragmente dintr-un carnet găsit.
Femei (192 pagini) Cum am devenit huligan În Cum am devenit huligan, Sebastian și-a mărturisit (totdeauna cu talent, uneori cu sinceritate, dar nu totdeauna și cu adevăr!) dezamăgirea pentru ceea ce el sugerează a fi schimbarea oportunistă a lui Nae (iar noi știm că nu era numai o simplă schimbare, ci ultimul segment al unei evoluții politice ultranaționaliste); a spus, lapidar, că în privința traseului politic al „directorului său de conștiință”: „Trebuie să recunosc astăzi: m-am înșelat”. – Marta Petreu De două mii de ani…
Eroii lui Sebastian știu și ne spun că sunt parte într-o paiațărie excepționalistă prin însăși faptul că își verbalizează trăirea. Romanul ca agregat literar este un act politic, mânuit abil de un estet.
Este o estetică a războiului în toată afacerea De două mii de ani… Deși pare o strategie de distanțare față de interpretările mai mult sau mai puțin aderente la ideea de scriitor nedreptățit de contemporani și de istorie, nu căutăm decât o demantelare a iluziei tragice, în favoarea unei lecturi intertextuale.
Pe lista preferințelor de lectură ale lui Sebastian figurează și Apollinaire, poetul care se entuziasma estetic în fața războiului: „Ah Dieu! Que la guerre est jolie…” (în poemul „L’adieu du cavalier”).
Pe versoul aceleiași liste figurează avangardiști, citiți dar neîndrăgiți, precum Marinetti din „Manifestul futurismului”, promotorul unei „estetici a războiului”. n Fragmente dintr-un carnet găsit.
Femei Paginile de roman modern scris de Sebastian – sau, mă rog, aceste însemnări care nu răstoarnă conceptul de roman tradițional – sunt toate verticalizări surprinzătoare ale unor stări de spirit, stări lirice și nu emfatic filosofice, și compun – cu precădere în Fragmente dintr-un carnet găsit, dar și în Femei -aproximări ale ideii de imietate în fața iubirii; s-ar putea afirma că „nirvanizarea erotică a lumii” este intenția volutelor amoroase, a introspecțiilor apropierii corporale niciodată refuzate, dar mereu consumate într-o stare de frenezie poetică lucidă.

