Această colecție de trei cărți de Mihail Sebastian e ca o călătorie în lumea lui, cu toate nuanțele și zbaterile sufletului său. Fiecare dintre cele trei volume are ceva special de oferit și împreună formează o imagine complexă despre gândurile, trăirile și reflecțiile unui autor profund, cu o sensibilitate aparte. În primul rând, „Cum am devenit huligan” e ca o confesiune deschisă despre dezamăgire, despre cum Sebastian își analizează cu sinceritate frustrările și diabolicele schimbări politice din societatea vremurilor lui. Îți dai seama că nu e doar o poveste personală, ci și o critică subtilă a unui sistem care îl dezamăgește pe autor. Cu o voce directă, Sebastian ne povestește cum și-a revizuit propriile convingeri, recunoscând că s-a înșelat, și asta face ca lectura să fie intensă, chiar dacă uneori dureroasă.
„De două mii de ani...” e un alt nivel al acestei colecții. Aici Sebastian devine mai reflexiv, mai filozofic, și vorbește despre istorie, război, și cum oamenii și-ar verbaliza traumele, punându-și în cuvinte trăirile într-un mod care pare o formă de rezistență. Este ca o pledoarie pentru puterea exprimării și a artei în fața tragediilor colective. Se simte în aceste pagini o dragoste pentru poezie, pentru artistic, dar și o critică la adresa avangardistilor care promovează esteticul războiului, precum Marinetti. Sebastian ne invită să privim aceste experiențe nu doar din perspectivă istorică, ci și interioară, să înțelegem că totul face parte dintr-un dans fragil al sufletului uman.
„Fragmente dintr-un carnet gasit” și „Femei” adaugă un plus de intimitate și vulnerabilitate acestei colecții. În aceste pagini, Sebastian se apropie de iubire, de pasiune, de dorință cu o sinceritate dezarmantă. E ca și cum orice răceală sau distanță față de iubire e încercată prin intermediul unui ochi sincer și poetic. Îți rămâne în minte imaginea unui iubitor pasionat, frustrat uneori, dar mai ales fascinat de frumusețea efemeră a trăirilor sale. În tot acest amalgam, se simte dorința de a atinge un nirvana erotic, de a salva momentele de iubire, chiar dacă ele sunt adesea consumate rapid, în stări de frenezie poetică. E o carte despre dorință, despre vulnerabilitate, despre cum emoțiile devin un fel de luptă interioară, o încercare de a găsi sens în tumultul pasiunii.
Per ansamblu, colecția e ca o poveste fragmentată, dar foarte sinceră, despre conflictele, iubirile și deziluziile unui om care a simțit totul cu o intensitate rară. Sebastian reușește să ne surprindă nu doar prin conținutul filozofic sau istoric, ci mai ales prin sinceritatea și tandrețea cu care își dezvăluie sufletul. E o lectură neobișnuită, care îți lasă o impresie de apropiere, ca și cum ai fi fost invitat în camera lui secretă, acolo unde tot ce-i pasă e să fie adevărat și să atingă o coardă sensibilă în fiecare cititor. O colecție de volume ce merită răsfoite cu răbdare, cu inima deschisă și cu dorința de a înțelege mai bine nu doar omul Sebastian, ci și sinele nostru, în răzgândiri, iubire și reflexii.”