Pocainta

Adeseori, Domnul a fost invinuit ca Se adresa mai mult pacatosilor – desfranatelor si vamesilor – si mai putin celor care respectau legea lui Moise – carturarii si fariseii -, chemerea la pocainta fiind cea dintai predica a Mantuitorului Hristos. In Evanghelie exista un cuvant tainic: N-am venit sa chem pe drepti, ci pe pacatosi la pocainta (Mt.
9, 13). Numai cei foarte pacatosi sa aiba oare nevoie de pocainta?
Pentru ce Domnul nu a vrut sa Se ocupe de „drepti”? Pentru ca cei „drepti” socoteau ca nu au nevoie de pocainta.
De fapt, se aflau intr-o asemenea amagire de sine, erau atat de mandri – iar mandria este cel mai urat pacat inaintea lui Dumnezeu -, fiind de nelecuit sufleteste din pricina absentei totale a constiintei pacatoseniei lor. Cunoscutul teolog si scriitor rus N.E.Pestov, autor a zeci de lucrari teologice si de popularizare a credintei ortodoxe, prezinta in cartea de fata cititorului taina de necuprins a pocaintei – cel mai puternic mijloc de redobandire a harului dumnezeiesc de catre om, fiul cel risipitor care, reintors la Tatal, primeste haina mantuitoare a ospatului ceresc…