Proza

14 LEI
In Stoc
Cumpără Acum
🔒 Plată Securizată & Livrare Rapidă
An apariție: 2026
ISBN: 9786067652116
Editura: ANDREAS

Recenzia noastră

Proza lui Mihai Eminescu e ca o fereastră către lumea lui interioară, dar și către începuturile unei societăți românești pline de contrast. E ca o poveste spusă printre rânduri, cu momente de poezie pură și descrieri care te trag înapoi în timp, în satul Călinești, unde strămoșii noștri își aveau rădăcinile adânc înfipte în pământul sfânt.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e modul sincer în care Eminescu combină realitatea cu imaginația, iar personajele lui devin live, cu toate fragilitățile și uimirea lor. De exemplu, povestea lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, e ca o mărturie vie despre transformarea țăranilor în nobili, cu o poveste de familie încărcată de tradiții și aspirații. De la țară, la moșie, și până la nobilii vremurilor, fiecare pas pare să fie un drum pe care Eminescu îl povestește cu emoție și nostalgie.

Un alt aspect interesant e modul în care autorul introduce personaje din alte povești, precum Toma Nour sau Cezara, și le folosește ca niște mici ferestre spre complexitatea sufletului uman. În plus, toate aceste chinuri, iubiri neîmplinite și visuri frânte sunt spuse într-un mod atât de natural, încât devin ușor de înțeles, chiar dacă e o lume pe care nu o cunoști superficial. Îți pare rău că nu poți afla mai multe despre ei și despre ce s-a întâmplat mai departe.

Cartea asta e mai mult decât o simplă povestire, e ca o discuție cu Eminescu însuși, un fel de confesiune în care vorbește sincer despre iubire, despre poezie și despre lumea lui, plină de dor și de speranță. Și, deși e plină de simboluri și se poate părea complicată uneori, totul e spus cu sufletul la vedere, cu o sinceritate dezarmantă, care te face să te simți aproape de el. În final, această proză e ca o aventură în propriile emoții, iar cititorul rămâne cu o senzație plină de melancolie, dar și de frumusețe.”

Te-a convins?
Vezi Oferta

Descriere

Eminovicienii erau țărani români cu vechime în satul Călinești din jud. Suceava.
Îi întâlnim acolo din întâiele decenii ale veacului XVIII. Căpătând slobozenie, intrară în tagma răzășească, ceea ce e un fel de noblețe.
Tatăl (lui Mihai Eminescu n.r.), Gheorghe Eminovici, băiat de cântăreț în strană, învăța ceva carte în Suceava. Vorbea și scria nemțește.
Boierul veliț Băls îl aduse scriitor la moșia sa din Dumbrăveni… În 1840 se însură cu Ralu, fata stolnicului Jurăscu din Joldești, primind zestre în pământ și în bani.
În 1871 Băls îi căpătă de la Mihai-voievod Sturza decretul de cămărar. Era acum boier.
Prin 1849-1850, după nașterea celui de-al șaselea copil, cumpără jumătate din moșia Ipotești, unde își făcu casă și acareturi. Aci sau în Botoșanii apropiați se născu, la 15 ianuarie 1850, Mihai Eminescu.
Judecat ca poem în proză romantică, Geniu pustiu aduce nota lui personală (a lui Mihai Eminescu n.r.). Toma Nour, fiul unui pietrar ardelean, face cunoștință la Cluj cu Ioan, tânăr neliniștit care-l duce să vadă pe iubita sa pe moarte, Sofia, fata unui violoncelist sărac.
Toma se îndrăgostește de Poesis, sora Sofiei, actriță de mâna a doua. Ioan dispare, Toma Nour părăsește și el Clujul fiindcă a descoperit că Angelica Poesis are legături cu doi dandy corupți ai orașului…
Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara se îndrăgostește de tânărul călugăr Ieronim, model al pictorului Francesco.
Ea însăși îi căzuse (după obiceiul eminescian) în genunchi, implorându-i afecțiunea. Deocamdată tânărul se dovedește frigid, fiindcă, după mărturisirea lui, îi trebuie timp pentru dezvoltarea sentimentelor…
– G. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent