Restul

Restul este prima carte dintr-o trilogie „organica si personala a acelor teme vitale care te readuc in lume”, trilogie semnata de poeta Svetlana Carstean. Restul contine o marturie despre roluri si despre experienta propriei masculinitati cu privire la care autoarea marturiseste ca a simtit nevoia de a fi „curioasa si intelegatoare”.
Cartea face si trimitere la modelele masculine integrate de-a lungul timpului, la dinamica feminin-masculin pe care Svetlana Carstean a descoperit-o atit in femeile, cit si in barbatii din viata sa: „Cine munceste, ce munceste, cine pune piinea pe masa, cine plateste, cine naste, cine nu naste, cine spala, cine doarme, cine renunta, cine scrie, un intreg labirint caruia am vrut sa-i gasesc o iesire”, marturiseste poeta. Audre Lorde spune, intr-un celebru eseu: „the master’s tools will never dismantle the master’s house”.
Svetlana Carstean ia aceste unelte ale sistemului dominator si le stoarce de vlaga, le confrunta atat de direct si de precis, incat puterea devine doar o vulnerabila masinarie pe care sa o desfaci piesa cu piesa. O femeie care incorporeaza un barbat, o femeie si un barbat, o femeie care infrunta un barbat, o femeie care nu mai plateste tribut, o femeie care se reconstruieste.
Odata cu aceasta carte, poezia Svetlanei Carstean intra intr-o alta etapa, una in care identitatea e cel mai putin expusa, tocmai pentru ca in Restul atat subiectul, cat si procesele tranzactionale pe care acesta le traverseaza sunt transate cu acuratete si furie. Restul este ceea ce ramane neincadrat, necuantificat si, cel mai important, nesupus.
E o revolta pura, dar in interiorul careia nu esti lasata singura. – Teona Farmatu, poeta, critic literar si dramaturga Imposibila puritate in imanenta puterii de cumparare a vietii: bio-putere si viata in pliuri, in supape ale sistemului, intr-un dialog permanent cu toti cei care ne (in)locuiesc.
In fata acestei teribile puteri totalizatoare, Svetlana scandeaza, ca exercitiu de supravietuire: eu – pe mine – in mine – al meu. Un volum exceptional care ne confrunta cu un sine multiplu, performativ, nietzschean.
Restul e semnul intrebarii pus dupa afirmarea identitatii sufletului individual cu realitatea suprema, in Upanisade sau la Hegel: Tu esti acela? Aceasta esti tu?
Eu sint tu? – Cristian Iftode , filosof Poezia Svetlanei Carstean oscileaza intre postconfesiune si persona, explorand fragilitatea identitatii printr-o poetica a disectiei.
In Restul , poezia se transforma intr-un proces de negociere si relativizare a sinelui – poezia este restul, iar cotidianul banal devine un loc tensionat, unde interiorul este mereu filtrat de asteptarile exterioare. Intr-o lume dominata de masti impuse, mai poate exista un nucleu autentic sau identitatea este inevitabil fragmentata?
In aceasta carte, literatura ramane spatiul de confruntare si adaptare, in care se pastreaza, dincolo de fracturi, nevoia fundamentala de caldura umana. – Krista Szocs, poeta