Simona

La doi ani de la plecarea dintre noi a Simonei Catrina, scriitoare si jurnalista iubita si citita, recunoscuta pretutindeni pentru stilul sau literar unic, plin de ironie si umor, mama Simonei, scriitoarea si jurnalista Dara Codescu, impreuna cu prietena cea mai buna a Simonei, Alice Nastase Buciuta, la randu-i scriitoare si jurnalista, au scris o carte dedicata celei care a adus si continua sa aduca atata bucurie si emotie cititorilor sai prin textele si cartile sale, neuitatei Simona.Acesta este, de altfel, si titlul cartii.Avand forma unui roman epistolar, lectura isi pastreaza rostogolirea alerta de la o pagina la alta, iar intorsaturile de subiect si de stil tin cititorul cu sufletul la gura. Si desi s-ar putea presupune astfel, Simona nu este o carte trista, cu toate ca doare, pe ici, pe colo, prin pasajele esentiale… Este un volum plin de lumina celor mai frumoase si adesea foarte vesele amintiri, strabatut de bucuria autentica a rescrierii clipelor traite impreuna, o evocare pusa in pagina cu talent, cu iubire, cu nebunie, cu durere, cu obida, cu indrazneala si, in special, facuta sa straluceasca prin inserarea in text a catorva articole, mesaje sau scrisori inedite ale Simonei Catrina, texte magnifice prin emotia, autenticitatea si hazul dulce-amar care le strabat.
De asemenea, este si o incercare – in mod intentionat reusita doar in parte – de a elucida cauzele care au condus-o pe femeia frumoasa, talentata, iubita, tanara (nu a apucat sa implineasca 50 de ani!) la un drum al carui final tragic era usor de intrevazut printre alegerile sufletesti atat de stranii, incat, privite cu ochii lucizi ai distantei, par pur si simplu eronate. Simona Catrina (22 octombrie 1967 – 23 martie 2017), scriitoare si jurnalista de inegalabil talent, a trait, in cei 49 de ani ai sai, cat in 49 de vieti.
Cartea dedicata ei, Simona, este o prelungire in literatura a povestii de dragoste a autoarelor Dara Codescu si Alice Nastase Buciuta pentru cea care le-a fost fiica, prietena, calauza si martora.O marturisire la patru maini si trei suflete, o imbinare de confesiuni si dezvaluiri din care nu lipsesc nici plansul, dar nici rasul, atat de definitoriu pentru felul Simonei de a vedea lumea, o urzeala de doruri si amintiri in care sunt prinse, ca niste giuvaeruri, texte inedite, splendide, spumoase, valoroase, scrise de Simona Catrina. Iubirea mi-a asigurat intotdeauna imunitate la mocirla.
Cata vreme m-am simtit iubita, am suportat frumos toate ploile, latraturile si pungasiile din tara mea. Dar atunci cand pamantul meu nu mi-a mai recunoscut pasul si cand barbatul meu nu mi-a mai recunoscut plansul, am plecat.
– Simona Catrina