Sonia ridica mana

Lavinia Braniste reușește din nou să ne surprindă cu felul în care își construiește poveștile, iar „Sonia ridica mana” nu face excepție. Se pare că în această carte, autoarea își pune întrebări mari despre identitate, trecut și prezent, iar cititorul nu poate fi decât atras într-un fel de vârtej de amintiri și dileme. E ca și cum ai fi invitat la o discuție intimă despre unele dintre cele mai complexe subiecte ale vremurilor noastre, dar făcută cu o sinceritate rece și sensibilă în același timp.

Cartea pornește de la un scenariu de film despre Zoia Ceașescu, dar nu rămâne acolo. Povestea se extinde rapid și începe să exploreze labirinturile întunecate ale Romaniei, acele zone mai puțin cunoscute, aproape uitate, care apar doar pe harta electorală. Așa ajungem să vedem o țară plină de contradicții, de lumini și umbre, iar autoarea devine ghidul nostru prin aceste peisaje. Se face o trecere subtilă între trecutul comunist și prezent, și parcă cititorul devine parte dintr-un puzzle geografic și spiritual, în care fiecare piesă are propria poveste.

Sonia, personajul centrala, își ridică mâna, dar nu e doar un gest de protest sau de apel; devine simbolul unei căutări. Ea pleacă în aventura de a găsi ce a pierdut în timpul acestor epoci și locuri tulburi: comunismul de odinioară, provincia uitată, familia despărțită, identitatea de gen căutată între multiple spectre. Între toate aceste căutări, romanul devine o introspecție profundă despre cine suntem noi ca indivizi și ce înseamnă să te regăsești într-o lume în continuă schimbare.

Ce mi-a plăcut foarte mult e atmosfera melancolică, dar plină de forță, pe care o răspândește fiecare pagină. E o carte care te face să te întorci spre propria ta memorie, să-ți pui întrebări despre rădăcinile tale și despre cum trecutul ne modelează prezentul. În același timp, ne amintește că aceste labirinturi speciale ale țării noastre nu sunt doar hărți pe o hartă, ci fragmente din propria noastră identitate, mereu în schimbare, mereu în căutare. În final, se simte că această carte e mai mult decât o poveste: e o încercare de a înțelege un sens mai adânc al existenței noastre, una în care trecutul se întrepătrunde cu prezentul și ne provoacă să fim mai conștienți de cine suntem cu adevărat.