Strindberg si Bergman. Perspective comparatiste asupra durerii inocentului

Lucrarea Noeminei Campean ne ofera un demers exegetic de exceptie dezvoltand, pe parcurs, o tripla performanta schitata deja in titlu: un comparatism estetic in proximitatea unghiului psihanalitic atingandu-se, adesea, pragul sinestezic intre creatia proteica a lui Strindberg si polimorfismul artistic al lui Bergman (centrat pe memorialistica, teatrologie si cinematografie). Apoi, vertebrarea acestei relatii prin tema durerii inocentului amplificata ca o punte de legatura intre tragedia greaca si drama moderna.
In al treilea rand, circumscrierea esafodajului religios – in speta luteranismul, dar si cel propriu-zis artistic, legat de specificitatea avangardismului nordic – si, prin extrapolare, a celui european, cu precadere din prima jumatate a veacului al XX-lea. Intricate pana la osmoza, cele trei perspective confera lucrarii o structura rizomatica si, mai ales, profunzime interpretativa, toate acestea fiind girate de o triada metodologica corespunzatoare, respectiv: un comparatism multiplu etajat, analiza interdisciplinara si examenul imagologic al integralei cinematografice si teatrologice lasate posteritatii de Bergman.
Rezultanta acestui demers structurat in patru parti defalcate in capitole si subcapitole este o personala si arborescenta meditatie despre tragicul modern cu punctul de plecare in asumarea fireasca a conceptiei potrivit careia destinul este imanent fiintei umane. Or, tema „durerii inocentului”, obsesiva la „duplexul” Strindberg/ Bergman, nu doar acompaniaza ori exemplifica, ci este parte integranta din procesualitatea tragicului intr-o analiza ce ajunge pana la nivelul capilarelor.
(Mircea Muthu) Jocul perspectivelor multiple, al reflectarilor poliedrice si al oglindirilor reciproce este tinut laolalta de o structura subiacenta ferma, de un subiect cu un inalt grad de originalitate si de o constructie stiintifica serioasa. In ceea ce priveste chestiunea influentei, e vorba, desigur, nu de una directa, mimetica, ci de o influenta care conduce la o serie de anamorfoze, alambicari si transfigurari creatoare.
Analiza de tip comparatist e structurata de o serie de cupluri dialectice uneori inversate, iar influenta este abordata pe mai multe paliere. Din perspectiva teoriei artei, de exemplu, in care este urmarita metamorfoza conceptului teatral de „piesa de camera” inventat de Strindberg in „cinematograful de camera” bergmanian.
Dar si din perspectiva psihanalitica, nu doar freudiana, ci si lacaniana, utilizand triada: tatal real, tatal simbolic si tatal imaginar. (Liviu Malita) Noemina Campean (nascuta Radut, la 24.11.1987 in Targu-Mures).
Studii: Facultatea de Litere, Univ. Babes-Bolyai Cluj-Napoca, specializarea Limba si Literatura Romana – Literatura Universala si Comparata (2009); Masterat in „Filosofie, cultura si comunicare” la Facultatea de Istorie si Filosofie, Dep.
de Filosofie, Univ. Babes-Bolyai (2011); Doctorat in Filologie cu calificativul Excelent (Summa cum laudae), 2015, tot la Literele clujene.
Omul contemporan va trebui sa gaseasca un alt Rasarit – cel „de sus”. E ceea ce Colectia ORIENS va propune: recuperarea unei anume verticalitati.
Ea promoveaza apropierea dintre doua discipline ale Spiritului – filosofia si psihanaliza –, mizand pe adagiul din Exod care ne avertizeaza ca Fiinta este Persoana. Si invers.