Strugurii s-au copt in lipsa ei

Las acum totul deoparte si-mi amintesc acele frumoase nebunii ale adolescentei care-au facut din mine o rebela fara cauza. Alunec dintr-o data cucerita de acest flirt fara sa ma mai gandesc la consecinte.
Parca as fi tras in piept opiumul uitarii si uit. Uit ca fiecare gest nevinovat atrage dupa sine altele.
Ca fiecare ocheada e o alta poveste inceputa careia deja i se pregateste sfarsitul. Ca urcusul pe panta emotiilor merita cel putin la fel de mult ca si coborasul.
Carusel al neputintelor amoroase. Imi inmoi buzele reci in coniacul tare si limba imi ia foc.
O revolutie a coardelor vocale. A papilelor gustative.
Un malaxor de viscere care se trezesc din amortire si de neuroni complecsi. O capcana in care cadem de fiecare data, sedusi de promisiunea unor nopti de vara deja amintiri.
Ar fi trebuit sa nu ma las convinsa, ar fi trebuit ca din acel bar intunecat si plin de fum sa pornim inapoi spre casa, sa ne invelim in paturi groase si sa uitam de toate. Nu, n-ar fi trebuit sa ne mai intoarcem pe terasa unde eram asteptate, dar Ada isi dorea prea mult asta, iar eu eram prea obosita ca sa ma impotrivesc.
Nu era dupa mine, nu, nu era. Noaptea aceea era scrisa sa se intample.