Sub soarele iubirii

„Sub soarele iubirii” scris de Mihaela Petrescu e o poveste care te prinde instant și te poartă într-un univers plin de emoții intense și situații mai mult decât reale. Personajul principal, Cristina, trece printr-un moment extrem de dificil: află că soțul ei, David, are o boală fatală, iar viața ei se schimbă radical. După ce David moare, Cristina pare să se fi pierdut pe sine, îngropată în rutina de zi cu zi: serile în sere pline de flori și orele petrecute la facultate, predând. Pare că trăiește, dar inima nu mai simțea nimic, totul era ca într-un mare ceață. E ca și cum a uitat ce înseamnă iubirea cu adevărat, până când apare Morgan, un bărbat care pare să nu cunoască refuzul și care pare hotărât să o scoată din această stare de apatie. La început, prezența lui o enervează — e prea sigur pe ea, prea sigur pe sentimentele lui — dar, încet, își dă seama că el e singurul care o poate ajuta să se regăsească și să vindece acea rană adâncă din sufletul ei. Ce mi-a plăcut e că nu e doar o poveste de dragoste între doi oameni, ci e mai mult despre vindecare, despre curaj și, uneori, despre greșeli, dar și despre puterea de a merge mai departe. Relația lor evoluează natural, cu toate urcușurile și coborâșurile, și te ține într-un suspans continuu, pentru că, pe lângă sentimente, există și o poveste de mister: cineva pare să îi saboteze munca, distrugând florile din sere, iar această amenințare aduce tensiune și mai mare în viața Cristinei. E clar că trecutul lui Cristi nu o va lăsa din urmă atât de ușor, și trebuie să aleagă dacă vrea să se ascundă în frică sau să își deschidă inima pentru o nouă șansă, chiar dacă riscă totul. Cartea spune cu adevărat o poveste despre forța de a iubi din nou, despre curaj și despre a învăța să faci pace cu trecutul. Mihaela Petrescu reușește să creeze personaje autentice și pline de viață, cu emoții și frământări pe care le înțelegi din prima clipă. Iar stilul ei e atât de natural și de aproape de suflet, încât te simți ca și cum ai fi chiar acolo, în mijlocul acțiunii. E o lectură pe care o savurezi, chiar dacă te unește cu durerea și pasiunea personajelor, și te face să reflectezi la propriile tale lupte interioare și la puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare pierdut.