Unchiul zâmbeşte amar: „De când s-a dus mătuși-ta, viața îmi cântă un cântec trist… Ascultă-mă, băiete, uită de mlaştină, însoară-te, fă copii, trăieşte, că tare curând viaţa îşi schimbă melodia…
Lupta cu răul este eroică, dar tu eşti singur aici, iar eu sunt prea bătrân şi bolnav… cu ce pot eu s-ajut?