VIA DOLOROSA S-au pravalit luminatorii peste lume, Si ma alearga cu cruzime aspre duhuri Imi plang la usa umbre fara nume, Iar eu visez cum ma tarasc prin smarcuri. Ma-nghite-n lacomie intunericul obscur S-aude fosnetui de frunze dintre stufuri Sunt prabusit, nu plang si nu ma bucur, Ades visez cum ma tarasc prin smarcuri.
Si nu e geana de lumina peste ape, Scrasnite gemete in suflet si in lucruri, Ceasornicul in timp nu stie sa mai sape, Iar eu visez cum ma tarasc prin smarcuri. Se scurge negura ca smoala peste dealuri.
Am obosit sa ma tot mint cu trucuri, Cu vagi sperante esuate-n idealuri, Mereu visez cum ma tarasc prin smarcuri. Cu truda ma ridic si caut o lumina, Ma rascoleste spaima de adancuri, Imi canta timpul ca un greier in surdina, Iar eu visez cum ma tarasc prin smarcuri.