Virtutea nationalismului

Virtutea nationalismului / The Virtue of Nationalism de Yoram Hazony este o lectura consistenta care aduce in prim-plan subiecte foarte actuale precum: Noua Ordine Mondiala propovaduita de George H.W. Bush in 1991 si ce ar trebui sa intelegem prin ea; vechea disputa nationalism vs.
imperialism, originile acesteia si care tabara ar trebui sa fie castigatoare din punctul de vedere al autorului; cateva motive pentru care nationalismul reprezinta cea mai buna alegere pentru natiuni in acest moment al istoriei pe care il traversam si care sunt cele mai frecvente acuze aduse de-a lungul timpului nationalismului si de ce nu sunt acestea catusi de putin intemeiate. Altfel spus, subiectul abordat de Yoram Hazony in aceasta carte care se adreseaza in egala masura celor mai tineri cititori, dar si celor ceva mai trecuti prin viata, este unul peren: nationalismul si ce mai reprezinta el astazi, in opozitie cu imperialismul care pare a castiga lupta finala in aceasta eterna confruntare.
Paralela pe care o face Hazony intre modul de functionare a unei familii si a unei natiuni, pornind de la premisa ca familia este cea mai puternica si mai rezilienta dintre toate institutiile mici cunoscute politicii omenesti, este foarte interesanta si va reprezenta un bun prilej pentru a intelege mai bine fundamentele unei natiuni, dar si ale unei familii. Si pentru ca acestia sunt termenii cheie ai cartii de fata, nu vom merge mai departe fara a-i defini.
Iata asadar care sunt definitiile celor doi termeni in viziunea lui Yoram Hazony. Nationalismul – reprezinta o atitudine bazata pe principii care considera ca lumea este guvernata cel mai bine atunci cand natiunile pot sa isi urmeze propriul traseu independent, cultivandu-si propriile traditii si urmarindu-si interesele fara amestec din afara.
Imperialismul – cauta sa aduca pace si prosperitate in lume unind omenirea, pe cat posibil, sub un singur regim politic. Doctorul in filozofie politica Yoram Hazony s-a nascut in Israel, a studiat in America la universitatile Princeton si Rutgers, intorcandu-se dupa finalizarea studiilor in tara natala impreuna cu sotia lui Julia Fulton, cu care are noua copii.
Yoram Hazony este presedintele prestigiosului Institut Herzl din Ierusalim, dar si director al Proiectului de Teologie Filosofica Ebraica de la Fundatia John Templeton. The Jewish State: The Struggle for Israel’s Soul (Statul evreu: Lupta pentru sufletul lui Israel) si The Philosophy of Hebrew Scripture (Filosofia scripturii evreiesti) sunt alte doua carti semnate de acest autor.
Eseurile sale au aparut in publicatii precum Wall Street Journal, New York Times, New Republic, Commentary, American Affairs si First Things. Dar cartea de fata nu este doar despre nationalism vs.
imperialism. Acest volum este deopotriva si despre: independenta, libertate nationala, autodeterminare, loialitate, trib, familie, traditie si toleranta.
Dezbaterea cu privire la nationalism vs. imperialism a redevenit actuala odata cu caderea Zidului Berlinului, in 1989, cand s-au pus bazele a doua mari proiecte imperialiste: Uniunea Europeana, care, treptat, a ajuns sa le lipseasca pe natiunile membre de multe dintre puterile asociate in mod obisnuit cu independenta politica, si proiectul instaurarii unei „ordini mondiale” americane, in care natiunile care nu se supun legii internationale vor fi obligate sa o faca, in principal prin intermediul puterii militare americane.
Dar Yoram Hazony este de parere ca imperialismul nu va avea niciodata castig de cauza cu adevarat, si ofera in acest sens o serie de argumente solide pe tot parcursul cartii, incepand chiar cu argumentul biblic suprem: Vechiul testament si legea mozaica care limiteaza dreptul regelui de a impune taxe si de a inrobi oamenii, exact asa cum limitele impuse asupra granitelor Israelului il impiedica sa viseze la cucerirea universala. In plus, sustine autorul, nu exista nici macar un singur exemplu, in intreaga istorie a omenirii, al unui sistem de guvernare bun pentru oameni produs de un imperiu!
Cartea este impartita in trei parti dupa cum urmeaza: Partea I – Nationalismul si libertatea occidentala Timp de secole, politica natiunilor occidentale s-a caracterizat printr-o lupta intre doua viziuni antitetice privind ordinea mondiala: ordinea natiunilor libere si independente, fiecare urmarind binele politic in concordanta cu propriile traditii si idei, si ordinea popoarelor unite sub un singur regim legal, promulgat si sustinut de catre o singura autoritate supranationala. In aceasta prima parte a cartii autorul prezinta un cadru istoric de baza pentru a intelege confruntarea dintre imperialism si nationalism, asa cum a aparut si s-a dezvoltat ea printre natiunile occidentale.Tot aici vom intelege diferenta dintre ordinea politica bazata pe statul national, care urmareste sa conduca peste o singura natiune, si cea al carei scop este sa aduca pace si prosperitate unind omenirea sub un singur regim politic, care este statul imperialist.La fel de interesante vor fi in aceasta sectiune a cartii si consideratiile autorului referitoare la Biserica Catolica si viziunea acesteia cu privire la imperiu; constructia protestanta a Occidentului; pacea de la Westfalia si viitorul statelor europene; John Locke si inceputurile liberalismului; discreditarea nationalismului; limitele liberalismului sau cele trei alternative la ordinea liberala, dar si o multime de teme de meditatie referitoare la lumea in care traim si cele mai bune variante de a convietui in pace si armonie, precum cea de mai jos: Europenii au fost redusi la conditia unei simple dependente, existand in virtutea generozitatii americane.
Asta ii mentine intr-o conditie de vesnica copilarie, repetand bucurosi afirmatia lui Adenauer, conform careia, desfiintand statul national independent, au descoperit secretul pacii pe pamant. Dar nu au descoperit nimic de acest fel.
Daca nu ar fi fost o Uniune Europeana, nici unificarea politica a Frantei sau a Olandei cu Germania, prezenta si protectia militara americana tot ar fi garantat pacea in Europa. Asta fac imperiile.
Ofera pace unei natiuni in schimbul renuntarii ei la independenta – inclusiv la capacitatea de a gandi ca natiune independenta si de a concepe si implementa politici bine gandite, potrivite pentru viata unei natiuni independente. Partea a II-a – In favoarea statului national Unele lucruri pot fi realizate de catre individul care actioneaza singur.
Dar pentru majoritatea telurilor sau scopurilor e nevoie sa actionam coordonandu-ne unii cu altii. Cu toate acestea, vecinii nostri au telurile si motivele lor si nu sunt adesea interesati de scopul pe care ni l-am propus noi, asta daca nu cumva i se opun.
Cum putem asadar sa ii influentam pe ceilalti astfel incat sa actioneze pentru a atinge scopurile pe care noi le consideram necesare sau de dorit? Este o problema fundamentala pentru individul care traieste alaturi de altii intr-o comunitate.
Nevoia de a gasi raspunsuri la aceasta intrebare da nastere politicii, care este disciplina sau arta de a-i influenta pe altii in asa fel incat acestia sa actioneze pentru a atinge scopurile pe care cineva le considera necesare sau de dorit. In aceasta a doua sectiune a cartii, autorul aduce argumente in favoarea ideii de nationalism, demonstrand de ce ar trebui sa respingem imperialismul care este foarte la moda acum.
Autorul va arata ca cea mai buna forma de organizare politica este cea a statelor independente, facand comparatie cu celelalte alternative pe care le cunoastem: ordinea triburilor si clanurilor, care a precedat statul, si ordinea imperiala. Tot in aceasta parte a cartii, autorul vorbeste despre fundamentele organizarii politice si, in special, despre familie si relatiile de loialitate dintre membrii ei care reprezinta fundatia intregii organizari politice, pentru ca loialitatea reciproca dintre indivizi este cea mai puternica forta care actioneaza in domeniul politic.
Tot aici, aflam cum iau nastere statele; devenim constienti de modul in care libertatea individului este conditionata de libertatea natiunii (colectivitatii) din care face parte si aflam cinci avantaje de necontestat ale nationalismului. Autorul vorbeste in aceasta sectiune a cartii si despre motivele pentru care formularea ,,federatie de natiuni independente” nu este mai adecvata decat cea de stat imperial; desfiinteaza mitul statului neutru; argumenteaza de ce nu putem sustine ca dreptul universal la independenta si autodeterminare nationala e aplicabil tuturor popoarelor; enunta cele sapte principii ale ordinii statelor nationale si isi exprima opinia in legatura cu ce ar trebui sa insemne o politica cumpatata.
Partea a III-a – Anti-nationalismul si ura Cea mai intalnita acuzatie impotriva nationalismului este aceea ca da nastere la ura. Nationalistii tind sa fie foarte preocupati de bunastarea propriei natiuni si doresc sa o vada iesind invingatoare in competitia cu altii.
Se spune despre aceasta preocupare pentru ai tai ca se exprima in ura fata de ceilalti si in violenta la adresa lor. Imperialistul, pe de alta parte, pretinde ca este preocupat de toata omenirea, in mod egal.
Deoarece ii pasa de omenire in ansamblul sau, imperialistul spune ca a depasit ura care caracterizeaza personalitatea nationalistului. Pornind de la cel mai frecvent argument adus impotriva nationalismului, acela ca incurajeaza ura si discriminarea, autorul investigheaza acest fenomen, comparand ura dintre grupuri rivale nationale sau tribale, care se simt amenintate unele de altele, cu ura pe care sustinatorii ideologiilor imperialiste sau universaliste o simt fata de grupurile nationale sau tribale care refuza sa accepte ca ei aduc salvarea si pacea in lume.
Cel mai cunoscut exemplu al urii generate de ideologiile imperialiste sau universaliste este probabil antisemitismul crestin. Dar islamismul, marxismul si liberalismul s-au dovedit destul de capabile sa incite la o ura la fel de apriga impotriva grupurilor hotarate sa reziste in fata doctrinelor universale pe care acestea le propun.
Asadar, aceasta parte a cartii vorbeste despre: campaniile de defaimare impotriva Israelului; despre Immanuel Kant si paradigma anti-nationalista; despre cele doua lectii pe care le putem invata din tragedia de la Auschwitz, cauzata dupa parerea autorului, de dependenta evreilor de protectia militara oferita de altii; sau de ce nu protesteaza nimeni impotriva ticalosiilor islamului si ale lumii a treia. In finalul acestei sectiuni, autorul isi exprima la modul cel mai sincer cu putinta, dezacordul fata de imperialisti, fiind de parere ca: Interesul nostru este mai degraba sa permitem natiunilor, pe cat posibil, sa isi urmareasca aspiratiile originale.
Nu vom fi fascinati de ceea ce face fiecare natiune cu libertatea sa. Dar ne vom elibera de vechea ura imperialista pentru ceea ce este diferit si pentru diversitate, daca toleram modul de a fi al altor natiuni.
Si s-ar putea chiar sa ajungem sa vedem ca o lume a experimentului si inovarii va aduce mai multe binecuvantari pentru familiile pamantului decat orice plan universal pe care l-am fi ales noi insine. Virtutea nationalismului In ultima sectiune a cartii, autorul analizeaza ideea preconceputa ca nationalismul altereaza personalitatea omului.
Este o opinie prezenta atat la crestini si musulmani, cat si la liberali si marxisti, toti considerand nationalismul ceva rau, pentru ca urmareste sa ridice bariere intre oameni, cand ele ar trebui daramate. Autorul este de o cu totul alta parere, cand vine vorba de acest aspect, de aceea va invit sa ii aflati punctul de vedere.
In incheiere, va invit sa cititi un alt scurt fragment din aceasta carte si sa meditati asupra lui: Dorinta de a avea un imperiu binevoitor, care sa stapaneasca peste tot pamantul si sa aiba grija de noi, judecand pentru noi si impunandu-ne ideile sale, este lipsita de orice maturitate morala. Nu este de fapt decat o rugaminte de a ne intoarce la dependenta din copilarie, cand parintii nostri aveau grija de noi si judecau pentru noi in toate problemele importante.
Adevarata maturitate morala se atinge numai atunci cand stam pe propriile picioare, invatand sa ne conducem singuri si sa ne aparam fara sa ii lovim inutil pe cei din jurul nostru, iar acolo unde este posibil dand o mana de ajutor vecinilor si prietenilor. Acelasi lucru este valabil si pentru natiuni, care ajung la o reala maturitate morala atunci cand pot sa traiasca in libertate si sa isi determine singure viitorul, facand bine altora unde este posibil, dar fara nazuinta de a-si impune stapanirea si legile asupra altor natiuni prin forta.
Dorind sa atingem maturitatea, ar trebui sa ne asumam poverile libertatii si independentei nationale pe care le-am primit ca mostenire de la stramosii nostri. Hai sa facem tot ce ne sta in putere pentru a ne asigura ca acest dar pretios este inca intact, atunci cand vine timpul sa dam mai departe aceasta libertate nationala copiilor nostri.