Cartea asupra lui Hasdeu – scria Mircea Eliade in 1927 – va trebui sa fie erudita, scrisa cu dragoste, cu mult spirit critic si cu intelegatoare simpatie. Nu o biografie, nu o culegere de rezulmate si anecdote, nu o insiruire de titluri, ani si epitete.
O carte care sa fie o reconstituire a personalitatii lui Hasdeu si, deci, o oglinda a necesitatilor generatiei sale. O carte – care sa fie, inainte de toate, o constructie organica.
Cerintele marelui exeget al religiilor ne-au stat calauza in elaborarea lucrarii de fata. – I.
Oprisan