Cartea lui Constantin-Iulian Tănașcu despre Bellu nu este doar o simplă incursiune în istoria unei necropole și a unei familii, ci devine aproape un drum prin povești ascunse și detalii care te fac să te oprești și să reflectezi. La prima vedere, pare să fie despre un loc emblematic, cunoscut de toți românii, ca fiind locul celor mari, celor care au pus umărul la istorii, cultură și statalitate. Însă, pe măsură ce începi să cauți printre rânduri, descoperi că, de fapt, această carte este o poveste despre oameni, despre destin și despre legături ce traversează vremuri și epoci.
Autorul reușește să transforme istoria familială într-un fel de saga, ca o epopee a unei familii aromâne care, din nu prea cunoscuta Pella a lui Alexandru cel Mare, ajunge până în inima Bucureștiului și a necropolei Bellu. Îți imaginezi, peste pagini, călătoria acestor oameni, cu zile de război, diplomație, artă și politică. Și nu e doar o succesiune de evenimente, ci o poveste vie, plină de personaje interesante, de decizii și de momente în care destinul pare că se joacă de-a echilibrul între putere și umanitate.
Ce mi-a plăcut foarte mult este modul în care cartea face legătura între stat și familie, între memorie și identitate națională. Bellu, pentru mulți, e doar un simbol de liniște, dar pentru autor, e și o arhivă vie, o bibliotecă de piatră unde stau mărturie urmele a generații distincte. Totodată, studiul genealogic și heraldic al familiei adaugă o dimensiune fascinantă, iar modul în care sunt povestite aceste conexiuni ne face să ne simțim mai aproape de trecut și de cei care au fost înaintea noastră.
În final, cartea lui Tănașcu nu e doar despre o familie sau un cimitir, ci despre ceea ce înseamnă să ne păstrăm memoria, să ne cunoaștem rădăcinile și să înțelegem istoria dincolo de datările și evenimentele oficiale. Este o lectură care te provoacă să privești mai atent, să te lași purtat de povești și, poate, să te gândești mai profund la propria ta identitate și moștenire. Într-un mod simplu, dar profund, devine un ghid al memoriei naționale, țesut cu dragoste și respect pentru trecut.”