„Bulevardele vieții” de Sanda Golopentia e o carte care te poartă într-o călătorie umană și intelectuală plină de amintiri și reflecții. Deși pare ca un simplu volum cu eseuri, în realitate e o conversație sinceră, părintească chiar, despre drumurile pe care viața ni le trasează, fie că vrem sau nu. Cartea te face să plimbi privirea de la bulevardele agitate ale Bucureștiului, peste Atlantic până în Providence, și apoi în lumea largă: Paris, New York, Mexic, Spania, chiar și Santorini. Trece apoi prin locurile copilăriei și ale maturizării, ca și când ai fi alături de autor în acele momente de reflecție profundă.
Ce mi-a plăcut la această carte e modul în care Sanda Golopentia își povestește existența, dar și cum împletește aceste povești cu cele ale celor din jur—prieteni, colegi, oameni pe care i-a întâlnit în călătoriile ei. E ca o cinematografie a sufletului, unde fiecare fragment e o scenă în care se descoperă teme mari, precum supraviețuirea culturii, identitatea emigrantului sau mărturisirea unei opinii despre lume. În plus, autoarea aduce în discuție chiar și momente dure, cum ar fi perioadele de exil, dar o face fără cinism, mai mult cu o căutare de sens și cu dorința de a înțelege și pe alții.
Cartea e structurată în mai multe părți, fiecare cu specificul ei. Primele sunt aceste eseuri scrise pe parcursul a aproape două decenii, și e ca și cum le-ai zări ca pe o agendă vie a reflecțiilor unei femei care a trăit și a învățat mult. În plus, există și interviuri și texte în engleză, cu o tematică diversificată, de la presa românească de după 1989 până la importanța abordărilor transdisciplinare în cultura franco-americană. E ca o întâlnire cu toate fațetele vieții și ale gândirii unor oameni și momente care au conturat-o.
Ce m-a impresionat cel mai tare a fost sinceritatea cu care povestește despre perioadele grele, despre întoarcerea în România după călătoriile extrem de încărcate de experiențe, dar și despre soluțiile descoperite în arhive sau în scris. Cartea provoacă, într-un mod plin de căldură umană, la reflecție, dar nu te face să simți ca într-un curs sau seminar academic sever. E ca o conversație plăcută, care te face să te întorci la întrebări fundamentale despre cine suntem și de unde venim, despre rătăciri și despre bucuria simplei supervivări în lumea complexă de azi.
În final, „Bulevardele vieții” nu e doar o colecție de texte, ci o poveste personală cu rădăcini adânci în spațiul cultural, dar și un dialog sincer cu cititorul, invitându-l să-și pună întrebări și să-și continue propria sa călătorie pe aleile vieții. O carte care îți rămâne în suflet și te face să reflectezi de fiecare dată când o revii în mână, ca pe un prieten vechi, dar mereu surprinzător.