Cartea „Catre lac” a Kornka Kassabova m-a dus într-o călătorie neașteptată în inima Balcanilor, o regiune plină de povești și suflete care încă poartă răni, dar și speranțe. Autoarea ne plimbă pe lângă Lacul Ohrid și Prespa, două locuri pline de istorie, legate de strămoșii și moștenirile familiei sale. E ca și cum ai merge cu ea pe marginea acestor ape albastre, ascultând poveștile micilor pescari, poeților și oamenilor simpli care adesea vorbesc mai mult cu tăcerea lor decât cu cuvintele. Kassabova nu doar povestește, ci și simte, pătrunde în sufletul acestor locuri și le lasă să vorbească pentru ele.
Ce mi-a plăcut atât de mult la această carte e sinceritatea cu care autoarea ne împărtășește propria-i istorie, descoperind rădăcinile sale și reflectând asupra modului în care granițele Politicii și istoriea tumultoasă le-au modelat viața. E ca și cum am fi colegi de drum, explorând împreună nu doar un peisaj linear, ci un întreg peisaj psihic, plin de întrepătrunderi între trecut și prezent. Kassabova ne amintește că, indiferent de timpul sau locul în care trăim, poveștile și durerile noastre se leagă de aceste locuri, de aceste ape mărețe, care păstrează și secrete, și amintiri din vremuri străvechi.
Întrebările pe care le ridică despre suferință, schimbare și legăturile umane sunt atât de relevante încât te fac să te gândești mai profund la propriile tale rădăcini și povești. Cartea nu e doar despre niște lacuri frumoase sau despre istorie, ci despre noi toți, oameni conectați de locuri, de amintiri și de dorința de a înțelege cine suntem cu adevărat. Este o carte care te face să simți că nu ești singur în această lume plină de conflicte și de povești nerostite, ci că există întotdeauna o posibilitate de reconciliere și de a găsi frumusețea chiar și în durere.
În cele din urmă, „Catre lac” e mai mult decât o carte despre un loc anume. Este o invitație să privești dincolo de suprafață și să descoperi ceea ce se află ascuns în adâncurile ființei umane și ale naturii. E ca o conversație lungă, sinceră, cu un prieten bun, care-ți amintește că, indiferent de cine suntem sau de unde venim, găsim întotdeauna în noi puterea de a merge mai departe și de a găsi un sens, în chiar cele mai tăcute și misterioase locuri.