41.65

LEI

Recenzia noastra

De cum am deschis cartea „Ponei” am simțit că mă poate purta într-o călătorie neașteptată, ca și cum aș fi fost acolo, în mijlocul poveștii. R.J. Palacio, cunoscută mai ales pentru „Minunea”, reușește din nou să creeze o poveste plină de emoție, speranță și mister, dar de data aceasta, într-un decor plin de istorie și aventură prin America anilor 1860. Îmi place cum simplitatea și sinceritatea actului narativ fac totul mai autentic și mai aproape de sufletul cititorului.

Cartea îl urmărește pe Silas, un băiat plin de curaj, chiar dacă uneori speriat și confuz, care nu se dă bătut. Împreună cu fantoma Mittenwool și cu Ponei, un cal misterios cu fața albă ca osul, Silas pornește într-o aventură de neuitat pentru a-și găsi tatăl și pentru a înțelege lumea mai bine. Mi s-a părut frumos cum aceste ființe complet diferite de el, dar atât de importante, îl însoțesc pe parcursul călătoriei, sprijinindu-l să-și înfrunte fricile și să descopere adevărul despre sine.

La nivel de temă, cartea vorbește foarte frumos despre legăturile invizibile, acele fire nevăzute care ne unesc unii de alții – fie că sunt între oameni, fie între trecut și prezent. Poate că nu le vedem, dar le simțim în momentele de sinceritate, iubire sau disperare. E o lecție despre iubire, despre cum ne ține laolaltă nu doar ceea ce vedem, ci și spiritul, sufletul, istoria noastră comună. Mi-a plăcut modul în care Palacio a reușit să transforme această idee abstractă într-o aventură plină de emoție și suspans.

Pe măsură ce citim, ne pierdem în labirintul de suferințe și încercări pe care le înfruntă Silas și personajele din jurul lui, și totodată, învățăm cât de importantă e curajul de a continua, chiar și în fața celor mai mari necunoscuturi. Poveștile despre iubire, pierdere și speranță se împletesc într-un mod atemporal, iar dacă ești genul de cititor care iubește povești care te fac să simți, „Ponei” mai mult ca orice o să atingă într-un fel special inima ta.

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost modul natural în care Palacio tratează complexitatea emoțiilor și a relațiilor umane. Personajele sale sunt reale, pline de imperfecțiuni și lupte interioare, iar de fiecare dată când credeam că înțeleg tot, povestea mă surprinde cu o întorsătură neașteptată sau o frază plină de înțelepciune. În final, „Ponei” nu e doar o aventură, ci și o meditatie despre legăturile care ne definesc și despre dragoste – acea forță eternă care este mereu acolo, chiar dacă nu o vedem cu ochii liberi.

Descriere

Ponei. Dragostea este o călătorie fără sfârșit n În toiul nopții, trei călăreți înarmați apar dinaintea colibei izolate în care trăiesc Martin Bird, un cizmar pasionat de fotografie, și fiul lui, Silas.
Îl silesc pe tată să meargă cu ei, iar Silas rămâne singur, speriat și confuz. De fapt, nu e singur – îi are lângă el pe Mittenwool, fantoma alături de care a copilărit, și pe Ponei, un căluț misterios cu fața albă ca osul.
Ei îi dau curajul să pornească în căutarea tatălui. Drumul pe care-l are de făcut prin America anilor 1860, la scurt timp după Războiul de Secesiune, îl poartă pe Silas printr-un labirint al suferinței și brutalității, punându-l față în față cu propriile spaime.
n n Aș spune că Ponei este despre legăturile care ne unesc. Acele legături care poate că nu se văd, dar ele sunt aici, ca nişte fire nevăzute, legându-ne unii de alții, cei vii de cei morți, trecutul de viitor.
Trăim într-o lume pe care abia dacă o înțelegem, plină de nesiguranțe și de distanțe enorme care ne separă. Ce ne ține laolaltă, ca oameni?
Ce ne leagă? Dragostea.
– R.J. Palacio n n De la autoarea romanului Minunea, o minune de carte – frumoasă, stranie, răscolitoare!
– The Wall Street Journal n n Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu.