Ti-am dat ochi si tu ai privit in intuneric

Ti-am dat ochi si tu ai privit in intuneric e o carte care îți pătrunde adânc în suflet, purtându-te într-o lume plină de mister, magie și întrebări despre dragoste, dorință și secrete ascunse. Autoarea Irene Sola reușește să creeze un univers extrem de viu, plin de personaje care par să fie și reale și fantastice în același timp. Cartea debutează cu o imagine puternică și intrigantă – o fermă izolată, în mijlocul munților Guilleries din Catalonia, unde timpul pare să stagneze și totul se învârte în cerc. Aici, femeile care au trăit și au iubit în această casă păstrează povești încărcate de dor, taină și o legătură profundă cu ceva dincolo de înțeles ceea ce face totul atât de captivant.

Ce e cu adevărat fascinant la această carte e modul în care autoarea combină realismul cu elemente fantastice, intrând adesea în tainele miturilor și legendelor locale. În centrul poveștii stă Joana, o femeie pasională și neînfricată, care, în ciuda condițiilor grele, o suferință de vârstă își dorește cu ardoare să aibă un copil. În această disperare, ea face un pact cu diavolul, lucru care aduce în prim-plan un conflicte interioare, frică, dar și o stranie frumusețe a răului. Întreaga zi se desfășoară ca o încântare în care poveștile femeilor din trecut se suprapun peste realitate, creând un tapet de emoții și întrebări sufocante.

Un aspect foarte reușit al romanului este modul în care autorul explorează tematica pactului cu diavolul, dar și subtilitatea între bine și rău, frumusețe și grotesc. Cartea plonjează adânc în lumea celor ce înțeleg că frumosul poate fi și urât, iar groaza poate avea o tentă de extaz. Sola știe să destrame orice barieră între lumi și să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva, uneori, și răul are și el un sens, dacă trebuie să îl acceptăm ca parte din noi pentru a putea fi cu adevărat împăcați. De asemenea, stilul liric și exuberant al autoarei face ca lectura să fie o experiență foarte intensă, aproape ca o aventură emoțională, care te face să nu vrei să te oprești din citit.

Ce e cu adevărat remarcabil e că, în ciuda atmosferei întunecate și a temelor adesea sumbre, cartea reușește să transmită și un sentiment de frumusețe, de speranță și chiar de extaz. Fiecare poveste a femeilor, fiecare moment, pare să fie o fragmentare dintr-un vis sau o coșmar, dar toate împreună construiesc o imagine complexă a condiției umane, a iubirii și a dorinței de a fi înțeles și acceptat. În final, Ti-am dat ochi si tu ai privit in intuneric e o carte profundă, care nu dă răspunsuri simple, dar te provoacă să gândești și să simți, asemenea unei povești spuse în șoapte la lumina lumânării de către cineva care știe ce înseamnă să trăiești cu intensitate, chiar și în cele mai întunecate colțuri ale sufletului.